Ce nu îmi place
Tastatura
Venind de pe Android pe care folosesc SwiftKey în mod regulat, tastatura de la iPhone mi se pare un pas înapoi. Aceasta este din punctul meu de vedere rudimentară, iar limitările impuse de Apple asupra producătorilor de tastaturi 3rd party sunt ridicole. Chiar după instalarea SwiftKey îmi lipsesc rândul de cifre deasupra, posibilitatea ajustării dimensiunilor tastaturii şi apăsarea lungă pe o tastă pentru a insera un simbol. Acestea sunt concepte la care Apple refuză să adere, aşa cum până recent nici nu schimbau între literă mică şi literă mare pe tastatură trebuind să urmăreşti starea tastei shift sau direct să tastezi pentru a-ţi da seama dacă scrii cu litere mici sau mari.
Un alt lucru care îmi displace este faptul că tasta pentru schimbarea tastaturii este prost poziţionată şi uşor de apăsat. În cazul SwiftKey, aceasta este aşezată unde pe Android este virgula şi mă trezesc destul de des trecând pe tastatura implicită fără să-mi dau seama. Bănuiesc că este o treabă de obişnuinţă, dar venind de pe Android acesta este încă un lucru în plus de învăţat.
Safari
În ciuda multiplelor acţiuni bazate pe gesturi din iPhone, se pare că Apple a considerat că a trage în jos de pagină pentru un refresh nu este ceva neapărat util, iar Chrome m-a învăţat prost în această privinţă. Din fericire, butonul de refresh este plasat convenabil pe bara de adresă. La orientarea orizontală, Chrome pe Note 8 pare să profite mult mai bine de spaţiul liber afişând mai multă informaţie, dar asta poate fi şi un efect al mărimii viewport-ului deoarece Chrome pe iOS are acelaşi aspect.
Funcţia de afişare a variantei desktop a paginii pare să nu funcţioneze pe Safari pentru toate site-urile, probabil datorită faptului că Safari nu face spoofing de viewport în aceeaşi măsură în care o face Chrome pentru a permite realmente o schimbare a layout-ului în cazul multor site-uri responsive.
Telefon
Aplicaţia de telefonie nu permite căutarea după nume sau număr direct din tastatura de telefon, o funcţie pe care alte sisteme de operare (da, până şi defunctul Windows Phone) o suportă. Pentru mine personal este o funcţie de confort şi una care mi-a intrat în reflex. Din fericire, accesul la contacte, inclusiv la cele preferate, este facil uşurând munca de căutare.
Deblocarea cu FaceID
Senzorul TrueDepth integrat este cu adevărat impresionant pe partea de mapare a trăsăturilor feţei şi de învăţare a evoluţiei acesteia în timp. Deblocarea, însă, se dovedeşte a fi mai lentă decât cu un senzor de amprentă şi nu este din vina senzorului. Telefonul se aprinde de la butonul power sau prin ridicarea acestuia în poziţia de utilizare (dacă opţiunea este activată). Senzorul îşi face datoria în 1-2 secunde, uneori chiar mai repede, mult mai rapid şi mai precis decât scanarea de retină din Note 8 sau din laptop-urile cu Windows Hello şi cameră infraroşu. Deblocarea în sine, însă, nu se produce automat, utilizatorul trebuind şi să gliseze de jos în sus.
Comparativ cu senzorul de amprente de pe Note 8 sau chiar din celelalte iPhone-uri unde doar plasarea degetului rezultă într-o deblocare, procesul este mai anevoios. Din fericire, accesul la cameră este facil prin scurtătura din dreapta jos, ecranul de blocare nefiind un impediment în calea capturării momentului pe care îl doresc.
Notificări negrupate
Un aspect pe care îl găsesc a fi cel puţin ciudat la sistemul de notificări din iOS este faptul că acesta nu grupează inteligent notificările. De exemplu, pe Android, notificările de la Facebook Messenger sunt grupate în funcţie de contact deci voi avea atâtea notificări câte contacte mi-au scris. Pe iOS, fiecare mesaj pare a avea notificarea proprie. Nu ştiu dacă este o problemă de la sistemul de operare sau de la aplicaţia Messenger, dar este un pic deranjant că doar câteva mesaje îmi aglomerează spaţiul pe ecranul de blocare.
Anevoios găsesc şi metoda de a scăpa de notificările nedorite, fiind necesare o glisare şi o selectare a opţiunii de ştergere.
Fii primul care comenteaza!