Sony Ericsson a debutat seria K în 2004 cu modelul K700i. Aceasta avea să devină linia de telefoane axate pe fotografie. Primul pas, însă, a fost mai mult un succesor spiritual al lui T630i. Îmbrăcat într-un argintiu care imita metalul, acesta avea un design elegant care radia atunci când tastatura se ilumina relevând cercul luminos din jurul tastei direcţionale. Echipat cu toate funcţiile pe care trebuia să le aibă un telefon la vremea respectivă, acesta a fost lăudat pentru memoria încăpătoare, construcţia solidă, opţiunile de conectivitate şi display-ul excelent, dar şi admonestat pentru performanţele inconstante ale interfeţei şi capacitatea limitată a agendei telefonice. Din păcate, acesta nu avea un slot de card, această opţiune fiind rezervată pentru modele mai scumpe precum S700i. Un element de design notabil era camera de pe spate, foarte similară cu a unei camere foto veritabile.
Bineînţeles, design-ul pretenţios al camerei lui K700i nu putea ascunde rezoluţia frugală VGA (640 x 480) sau capacităţile video limitate, dar se prefigura orientarea pe imagine ce avea să vină un pic mai târziu. Anul următor, K750i ieşea la rampă în calitate de flagship veritabil al liniei Sony Ericsson. Un telefon compact, cu un design mai puţin evidenţiat prin jocuri de lumini, dar cu destulă putere sub capotă pentru a concura cu telefoanele concurenţei. Acesta ieşea în evidenţă prin camera de 2MP cu un senzor performant şi autofocus care pur şi simplu spulbera concurenţa la vremea respectivă. Camerele cu focalizare automată erau încă o raritate, la fel şi cele care depăşeau pregul de 1.3MP, aşa că din punct de vedere la pozelor, principalii competitori, printre care se numărau S700i de la Sony Ericsson lansat cu un an în urmă cu mare accent pe fotografie şi Nokia 6630, unul dintre modelele proeminente 3G de la Nokia, nu aveau nicio şansă. O altă adiţie bine-venită era şi slotul de extensie a memoriei care suporta carduri MemoryStick PRO Duo de până la 3GB.
Un nou an, un nou telefon, astfel în 2006 a ieşit pe piaţă K800i, urmaşul lui K750i. Acesta a reprezentat probabil apogeul seriei K prin design, construcţie, cameră şi tot. Acesta aducea în plus 3G şi o cameră frontală, dar şi un display îmbunătăţit, mai mare şi cu rezoluţie crescută (240 x 320). Camera era vedeta din nou, de data aceasta cu un senzor de 3.2MP, autofocus, ajustări manuale şi o raritate în lumea mobilă, un bliţ cu Xenon care oferea o iluminare excelentă în locurile întunecate. Acesta a fost probabil unul din telefoanele mele preferate din perioada aceea şi mi-l amintesc cu drag nu doar datorită pozelor extraordinare, dar şi datorită softului care se maturizase faţă de ce văzusem de la Sony Ericsson în anii precedenţi, în ciuda faptului că nu era un concurent serios din acest punct de vedere pentru smartphone-urile Symbian de la Nokia. K800i a fost şi primul telefon care a primit brand-ul CyberShot, marcând consacrarea seriei K drept o serie axată pe fotografie.
Anul următor a adus un redesign al lui K800i, anume K810i cu funcţiile de cameră mai proeminente pe tastatura principală şi iluminate selectiv atunci când trebuiau capturate poze. În rest, schimbările nu prea existau, Sony Ericsson considerând că formula K800i nu necesita schimbări majore. Din păcate, design-ul nou nu era fără probleme, tastele de navigare fiind mai greu de acţionat decât la modelul precedent şi transformând K810 într-un upgrade minor şi nu foarte util, mai ales ţinând cont de faptul că şi K800 se ieftinise între timp şi era o achiziţie mult mai raţională.
Galerie
Fii primul care comenteaza!