Siemens era odată pe val şi un concurent serios pentru Ericsson şi Nokia, inclusiv în segmentul business. În perioada 2001, aceştia scoteau telefoanele high-end din seria 45, printre care ME45, S45 şi SL45. Acestea aveau la bază aceeaşi platformă software şi hardware, cu un ecran mare şi rezoluţie generoasă de 101 x 80 pixeli faţă de cei 96 x 65 oferiţi de Nokia 6310. Cu o iluminare a ecranului şi tastaturii în portocaliul caracteristic, acestea ofereau în premieră pentru Siemens funcţii precum GPRS, Email sau player MP3.
S45 era seria business Siemens şi avea un design elegant, similar cu al lui ME45, dar fără cauciuc. Acesta a avut şi o variantă îmbunătăţită, S45i care îi adăuga un client de Email. Datorită structurii simple a sistemului de operare, dar şi al uşurinţei în resoftare, modelul simplu putea fi upgradat software la varianta cu client Email. Telefonul venea în două variante de culoare, Diamond Silver şi Sapphire Blue, în timp ce varianta S45i venea în Titan Silver şi Royal Champagne.
ME45 era varianta proiectată pentru durabilitate. Acesta era rezistent la praf, şocuri şi apă, avea o carcasă cauciucată şi era practic un S45 în spirit. Acesta chiar putea fi resoftat cu sistemul din S45i care îi adăuga un client de Email. Acesta venea în două culori: Pebble Grey şi Safari Grey (cel din imagini).
SL45 era seria de lux şi venea cu un design distins, argintiu. Aceasta aducea un slot de card MMC şi un player MP3 pe lânga funcţiile moştenite de la modelul de bază S45. Acesta venea în pachet cu un card de 32MB, un docking station şi cu căşti. Mai avea două variante, SL42 care venea cu un card de 16MB şi fără căşti şi docking station şi SL45i care adăuga suport pentru aplicaţii Java şi o baterie un pic mai mare.
Toate telefoanele aveau funcţii similare, funcţionând pe reţele GSM 900/1800, suportau SMS şi EMS, dar şi Email în cazul S45i. Ca şi conectivitate, toate aveau port IrDA pentru transfer de contacte şi fişiere şi se puteau conecta la internet prin WAP şi GPRS. Funcţiile de organizer erau destul de puternice, profitând de rezoluţia mare a ecranului şi de faptul că erau poziţionate ca telefoane high end. Suportul pentru sincronizare cu Outlook era şi el prezent. Toate suportau tonuri de apel monofonice şi aveau composer pentru acestea, feature care era foarte popular la vremea respectivă mulţumită composer-ului de la Nokia 3310 care născuse un adevărat trend al tonurilor de apel personalizate.
Galerie
Fii primul care comenteaza!