Dark Forces
Popularitatea WAD-urilor inspirate de Star Wars au impulsionat LucasArts să lanseze propriul lor shooter oficial: Dark Fores. Acesta a ieşit în 1995 şi era bazat pe un engine propriu denumit Jedi care introducea multiple feature-uri noi pentru genul FPS, precum abilitatea de a privi în sus şi în jos, dar şi nivele cu etaje suprapuse. Jocul a primit review-uri pozitive şi era un rival de temut pentru Doom din punct de vedere tehnologic, dar şi datorită francizei populare pe care era bazat. Doom avea, însă, un an avans şi se instalase deja pe tron ca şi leader al trendului shooterelor.
Povestea acestuia îl urmăreşte pe Kyle Katarn un mercenar angajat al Alianţei Rebelilor. Înainte de începerea jocului, acesta era un student în mecanici agriculturale. În această perioadă este anunţat pe căi oficiale că familia sa a fost ucisă de către Rebeli. Durerea cauzată de acest eveniment îl face să se înscrie în armata imperială.
Acolo, el îl cunoaşte pe Jan Ors, un Rebel agent dublu în Imperiu. Acesta îi dezvăluie adevărul din spatele morţii părinţilor şi implicarea Imperiului. Ors este prinsă, iar Katarn o ajută să scape şi, nemaiavând un loc în armata imperială, devine mercenar. La începutul jocului, el primeşte o misiune de a recupera planurile Death Star.
Dark Forces a primit review-uri decente la lansare. Mulţi au observat îmbunătăţirile pe care le aducea genului peste ce oferea Doom, dar s-au plâns de faptul că jocul era scurt şi de lipsa unei părţi multiplayer.
Duke Nukem 3D
Închei cu probabil unul dintre cei mai populari competitori Doom de la vremea respectivă, Duke Nukem 3D. Primele două jocuri erau platformere, dar pentru al treilea, 3D Realms au vrut să capitalizeze noul trend de Doom clones. Şi cine s-ar fi pretat mai bine decât obscenul macho man Duke Nukem? Împreună cu Doom şi Wolfenstein a fost unul dintre jocurile care au contribuit masiv la popularizarea acestui gen, iar reacţiile critice la lansare au fost delirante. În 1996, Quake era deja pe ţeavă, iar engine-ul lui Duke putea fi considerat destul de învechit în faţa mediilor realmente 3D ale primului. Totuşi, Duke Nukem nu a câştigat prin excelenţă tehnică, ci prin spirit şi atmosferă.
Povestea este simplă, Duke Nukem luptă împotriva unei invazii extraterestre a pământului cândva la începutul secolului 21. Dar unde Doom era un joc violent, serios şi cu un accent mai mare pe aspectul horror al invaziei iadului pe pământ, noul venit se baza mult mai mult pe umor, satirizând masiv filmele cu eroi de tip macho din anii 90 şi incluzând o tonă de referinţe către filme precum Aliens, Dirty Harry, Full Metal Jacket, Pulp Fiction, Jaws şi aşa mai departe. Prin nivelele care variază între medii închise şi deschise, baze militare, staţii spaţiale, oraşe şi chiar un restaurant japonez, jucătorii pot întâlni cadavrele unor personaje celebre precum Luke Skywalker, Indiana Jones, Snake Plissken, Doomguy, iar în primul episod aceştia navighează printr-un tunel în peretele unei puşcării ascuns în spatele unui poster ca în Shawshank Redemption. Şi lista poate continua.
Personajul principal nu are ruşine, este violent, iar interacţiunile sale cu femeile din joc (de regulă plătindu-le pentru a-şi arăta sânii) au dat naştere unor controverse. Nivelele sunt foarte interactive, jucătorii putând acţiona tot felul de obiecte precum întrerupătoare pentru a stinge sau aprinde lumina, poate bea apă de la ţâşnitoare şi, după cum am spus mai sus, poate plăti femei pentru a-i arăta sânii şi a auzi gratuit una din numeroasele dume ale lui Duke Nukem.
Fii primul care comenteaza!